SĂRBĂTOAREA PAŞTELUI ÎN OAŞ
Ciclul Pascal este cel mai lung din calendarul tradiţional, fixat în jurul echinoxului de primăvara şi determinat de fazele lunii. Ciclul începe cu Postul Mare (49 de zile) şi se încheie cu sărbătoarea Rusaliilor (a 50-a zi după Paşti). Prima parte a perioadei aminteşte de jertfa şi suferinţa lui Iisus, pregătind credincioşii prin rituri de purificare, atât corporale (post) cât şi sufleteşti, pentru primirea bucuriei învierii. În acţiunile de pregătire a sărbătorii se numără curăţenia generală a curţilor şi grădinilor. În acelaşi timp femeile spălau toate textilele din casă, mobilierul, lipeau şi văruiau pereţii. În perioada Postului o serie de obiceiuri erau dedicate strămoşilor morţi, fiind socotit că spiritele se întorc la casa lor în ziua de Joia Mare. În special, pe lângă slujbe de pomenire, se pregătea mâncare pentru ei.
Alimentele specifice servite la masa de Paşti sunt mielul, pasca şi ouăle roşii, sfinţite, împreună cu altele, la slujba de Înviere. Duminica de Paşti se petrecea în biserică şi în familie, iar în ziua a doua se mergea în vizită la neamuri pentru a ciocni ouă roşii. În Ţara Oaşului, în fiecare an, finii sunt datori să meargă şi să ducă naşului lor câte un ulcior cu ţuică, pe care naşul îl atârnă de grindă. SzL
CADOURI DE PAŞTI LA MAGHIARII DIN SATU MARE
Unul dintre cele mai importante obiceiuri pascale se leagă de relaţia de rudenie spirituală între fetele de vârsta măritişului. În prima duminică de după Paşti, fetele trimit unei bune prietene, posibilă naşă a copiilor, un platou cu gustări speciale de Paşti (ouă roşii, prăjituri, fructe şi vin). Platoul este dus de o fată mai tânără, în calitate de asistent. Platoul este simbolul înfrăţirii rituale dintre cele două fete, care se manifestă concret prin ajutor reciproc oferit în cadrul marilor evenimente ale vieţii (cum ar fi naşterea unui copil). SzL
OBICEIURI DE CRĂCIUN ÎN CODRU
Crăciunul se sărbătoreşte în zilele de 25–27 decembrie, postul fiind respectat până în ajun (seara zilei premergătoare). Masa este un adevărat ritual, pregătindu-se mai multe feluri de mâncare în dimineaţa zilei de 24 decembrie. Înainte de a ieşi soarele se făcea focul, se pregăteau pâinea, colacii, sarmalele şi preparate din porc. Se postea toată ziua, iar la masă se aşezau după ce soarele apunea. Masa era aranjată specific acestei seri, dar, înainte de a se aşeza la masă, gospodarul hrănea toate animalele. În jurul mesei se spunea rugăciunea, după care cel mai în vârstă invita membrii familiei să se servească. Pentru cei din familie care nu erau prezenţi, se punea un pahar cu pălincă care la sfârşit era băut de capul familiei.
În ajunul Crăciunului, colindatul îl începeau grupurile de copii, apoi grupurile de feciori, mergeau mai ales la casele cu fete de măritat. Ca daruri se dădeau nuci, mere, colaci şi bani. Colindatul începea la fereastră, apoi se cerea permisiunea de a intra în casă şi se mai colinda o dată. Dintre jocurile cu măşti, se practica teatrul religios popular: Viflaiemul. Colindătorii erau vestitori ai bunăstării în casele vizitate. SzL