Salonul monden este prin excelenţă o creaţie franceză, apărută în secolul al XVI-lea. Salonul de conversaţie a fost un loc mixt, informal, cu caracter gratuit, care nu afişa obiective precise. Numai plăcerea sociabilităţii reunea membrii societăţii: disponibilitatea de a comunica, de a elabora o artă a conversaţiei, de a face noi cunoştinţe şi de a împărtăşi bucurii.
Salonul a constituit un excelent spaţiu de reprezentare socială. Cel mai vizibil indicator social era vestimentaţia, dar statutul social era reflectat şi de rafinamentul manierelor, stăpânirea limbilor străine, nivelul conversaţiei, orizontul cultural, sau chiar finalitatea unor gesturi, cum ar fi, de exemplu, mărirea mizelor aruncate pe masa de joc. Salonul, ca formă de sociabilitate de tip occidental, apare în spaţiul sătmărean după întoarcerea tinerilor care au studiat în străinătate, ei contribuind şi la rafinarea şi dinamizarea vieţii mondene. PV