Dezvoltare economică şi urbană

IMG_9837Datorită privilegiilor economice şi comerciale primite începând cu secolul al XIII-lea Oraşele Satu Mare şi Mintiu, , devin însemnate centre ale breslelor de meşteşugari. În secolele XVI şi XVII, în Satu Mare şi Mintiu sunt menţionate breslele curelarilor, croitorilor, tăbăcarilor, aurarilor şi argintarilor, armurierilor, blănarilor, fierarilor, cizmarilor, dogarilor, frizerilor şi tâmplarilor. Secolul al XVIII-lea marchează debutul unui proces de urbanizare şi sistematizare a oraşului Satu Mare. Încep ample acţiuni de regularizare a Someşului şi de desecare a albiilor sale secundare. După 1805, se intensifică pavarea oraşului, prima dată cu scânduri de stejar. Din 1808 se începe folosirea pietrei adusă de la carierele din Seini. Au fost construite clădiri care marchează şi astăzi aspectul urban al oraşului: Casa Primăriei (demolată în 1901), Catedrala Romano-Catolică cu Palatul Episcopal şi casele canonicilor, Casa Jeney, Casa Vécsey, Casa Ormos, Biserica Greco-Catolică, Teatrul de Nord, şi Casa Albă.
În cursul secolului al XIX-lea se trece de la producţia de breaslă şi manufactură la cea industrială. De asemenea, în ultimele decenii al secolului al XIX-lea, au fost construite căile ferate care leagă Satu Mare de împrejurimi: la 1871 Satu Mare–Carei, 1872 Satu Mare–Sighet, 1884 Satu Mare–Baia Mare. În deceniul următor este dezvoltată o amplă reţea de cale ferată îngustă, pe raza judeţului: Satu Mare–Ardud–Ardusat (1900) şi Satu Mare–Bixad (1906). PV

Lasă un răspuns