Aşezată pe un deal, la marginea cimitirului, biserica domina întreaga localitate. Clădirea, construită în anul 1777, respecta planimetria caracteristică bisericilor româneşti din lemn: pronaos (tindă), naos şi absidă pentagonală. A fost ridicată chiar din lemnul tăiat la faţa locului. Absida avea acoperişul mai scund decât al bisericii. În exteriorul pereţilor, pe mijloc, în zona pronaosului şi naosului era sculptat motivul funiei, ca şi în cazul bisericii din Corund. De remarcat este faptul că tot de pereţii exteriori au fost prinse crucile defuncţilor care au dispărut în timpul celor două războaie mondiale. Turnul are forma unui paralelipiped dreptunghic. Turnul clopotniţă, tot din lemn, era situat în faţa bisericii. În interior, deasupra pro¬naosului, se afla cafasul, refăcut în 1923. Pictura se păstra doar fragmentar. Pe peretele din pronaos, de-o parte şi de alta a uşii de la intrare se afla scena Pilda celor zece fecioare. Pe peretele nordic erau reprezentate chipurile Sfintelor Muceniţe. Nu lipseau nici motivele vegetale pe care le regăsim şi la Corund. Pe pereţii naosului erau pictate patimile Mântuitorului. Bolta semicilindrică era pictată cu scene mai numeroase decât în celelalte biserci din zona Codru.
Din păcate, biserica a ars în întregime în data de 3 octombrie 2009. Astăzi, la faţa locului se mai păstrează doar ruinele carbonizate.