În acest an aniversăm 310 ani de la nașterea vrednicului episcop greco-catolic Grigore Maior.
Grigore Maior s-a născut în anul 1715 la Sărăuad, localitate aflată atunci în comitatul Solnocului de Mijloc, într-o familie nobiliară care și-a dobândit titlul nobiliar, probabil, în veacurile anterioare pentru fapte de vitejie în luptele cu turcii, dovadă fiind blazonul nobiliar care într-unul din cele trei câmpuri are reprezentat un călăreț cu sabia scoasă. Tatăl lui Maior ar fi fost preot, afirma marele istoric Nicolae Iorga. A urmat școlile cele mai importante din Ungaria (probabil gimnaziul piarist de la Carei), colegiul iezuit din Cluj-Napoca, apoi la colegiul Propagandei Fide din Roma, de unde în anul 1747 se întoarce doctor în teologie și filosofie. La Blaj face parte din grupul celor trei călugări baziliteni (Grigore Maior, Silvestru Caliani, Gerontie Cotorea), care în anul 1747 inaugurează mănăstirea Sfânta Treime, ai cărui călugări și-au câștigat merite neperitoare în viața bisericească și culturală a românilor.
Dintre inițiativele culturale și bisericești din primele decenii ale Blajului care sunt strâns legate și de Grigore Maior enumerăm câteva care au avut un mare impact în viața românilor: deschiderea celor trei școli din 18 octombrie 1754 (Școala de obște, având ca director pe C. Dimitrevici, cu 79 elevi; Școala latinească cu 74 elevi, unde se învăța latina, maghiara și științele, având ca profesor pe Grigore Maior și Școala preoțească cu 25 de cursanți, unde se preda religia, dogmatica și adevărul sfintei uniri, profesori fiind Silvestru Caliani și Atanasie Rednic; deschiderea tipografiei, organizarea bibliotecii care avea la început 182 cărți, bibliotecar fiind tot Grigore Maior. El va juca un rol de primă mărime în crizele majore ale greco-catolicismului din anii 1747-1748, 1760-1761, contribuind din plin la salvarea acestuia. Vom mai menționa crearea unui fond de pâine pentru 200 de elevi (celebrul „țipău”) care i-a ajutat pe copii săraci să poată urma școlile din Blaj.
Grigore Maior a avut o viață furtunoasă, marcată de momente de cădere dar și de mare înălțare:
– 1751 candidează la funcția de episcop de Făgăraș;
– 1759-1761 este prepozit al mănăstirii Sfânta Treime;
– 1764 candidează din nou la demnitatea de episcop obținând 87 de voturi;
– 1765-1770 este exilat la Mukacevo;
– 1770-1772 este cenzor al cărților slavone și românești la Viena;
– 1772 candidează din nou la funcția de episcop, obținând în jur de 100 de voturi și fiind numit de această dată de împărăteasa Maria Theresia;
– 1772-1782 joacă rolul principal în acțiunea de restaurare a unirii;
– 1782 demisia din funcția de episcop fiind obligat de împăratul Iosif al II-lea;
– 1782-1785, anii de retragere la mănăstirea bazilitană din Alba Iulia, ianuarie 1785 moare.
la Serviciul Județean Cluj al Arhivelor Naționale.
Realizările episcopului Grigore Maior sunt extrem de importante pentru istoria neamului românesc: salvarea unirii religioase în Transilvania, uniții ajungând să numere în anul 1779 un număr de 69.343 familii cu 1073 biserici (de menționat că în 1761 mai erau 18.622 familii unite cu doar 434 biserici); 500 de sate revin datorită lui Maior la greco-catolicism; crearea Seminariului teologic în anul 1781 prin unificarea Seminariului crăiesc deschis în anul 1754 și Seminariului diecezan deschis în anul 1760; măsuri de dezvoltare a învățământului sătesc; construcția primei biserici românești într-un oraș transilvănean, începută la Sibiu în anul 1778; dezvoltarea bibliotecii, căreia i-a donat un număr mare de cărți; tipărirea unui număr mare de cărți necesare atât bisericilor cât și școlilor românești (Psaltire 1773, Ceaslov 1773, Polustav 1773, Strastnic 1773, Acatister 1774, Ceaslov 1774, Liturghier 1775, Evangheliar 1776, Apostol 1776, Catavasier 1776, Liturghier 1776, Catavasier 1771, Catavasier 1776, Liturghier 1776, Arhieraticon 1777, Bucoavnă 1777, Catavasier 1777, Ceaslov 1778, Triod 1780, Întrebări și răspunsuri despre unire, 1780, Penticostar, 1780, Psaltire, 1780, Minologhion, 1781); înființarea fondului de pâine format din 544 hectolitre de grâu la care contribuiau bazilitenii, seminarul și domeniul episcopal și destinat ajutorării elevilor săraci care primeau pâine o dată la cinci zile; restaurarea în anul 1779 a catedralei și seminarului din Blaj etc.
Personalitatea lui Grigore Maior nu s-a bucurat de o atenție deosebită în rândul istoricilor și chiar a oamenilor bisericii unite. Abia în ultimii ani lucrurile au început să se miște și astfel că avem deja două busturi ale lui Grigore Maior ridicate în Tășnad și Sărăuad, apărând chiar și două lucrări închinate episcopului: Episcopul Grigore Maior la 300 de ani de la naștere, Satu Mare, 2015 și Ioan Ardeleanu Senior, Cartea de aur a comunei Sărăuad, județul Sălaj, Baia Sprie, 2023. Rămâne în sarcina viitorimei apariția unei monografii complete închinate marelui episcop Grigore Maior.
Bibliografie
Ciubotă, Viorel; Rus Vasile, Episcopul greco-catolic Grigore Maior la 300 de ani de la naștere, Satu Mare, Editura Muzeului Sătmărean, 2015
Vulturescu, George, Cultură și literatură în ținuturile Sătmarului, Dicționar 1700-2000, Ed. Muzeului Sătmărean, Satu Mare, 2000.
Ciubotă, Viorel Cartea de aur a comunei Sărăuad, Ed. Cetatea Romei Baia Sprie, 2023