Personalitatea cea mai proeminentă şi mai reprezentativă a luptei pentru emanciparea naţională, politică şi culturală, din partea de nord-vest a ţării, preotul greco-catolic dr. Vasile Lucaciu s-a născut în localitatea Apa (comitatul Satu Mare) la 22 ianuarie 1852.
După absolvirea gimnaziului pleacă la Roma, unde va sta timp de 17 ani, urmând şi colegiul „De Propaganda Fide”. Intrând în conflict cu autorităţile locale din Satu Mare, va fi mutat în parohia Şişeşti. În septembrie 1887 va fi condamnat pentru calomnie şi întemniţat la Satu Mare timp de 1 an şi jumătate. În mai 1892 face parte din delegaţia memorandistă de la Viena. În ianuarie 1893 are un nou proces la Satu Mare, fiind apărat de avocatul Iuliu Coroianu. În timpul procesului intentat la Cluj, în mai 1894, este condamnat la închisoare pe 5 ani şi jumătate dar va sta în temniţa din Seghedin doar până la 15 septembrie 1895. Odată cu izbucnirea războiului trece în România, apoi pleacă în Italia, S.U.A. şi Franţa, militând pentru cauza dezrobirii naţionale a românilor ardeleni. Revine la Satu Mare în 1919, fiind însă bolnav. Aici se stinge din viaţă la 28 noiembrie 1922, dar va fi înmormântat, potrivit dorinţei sale, în biserica din Şişeşti, ctitorită de el după modelul bazilicii Sf. Petru din Roma. În ultimii ani petrecuţi la Satu Mare, a avut satisfacţia de a se plimba pe o stradă centrală ce-i purta numele (actuala stradă Horea din municipiul Satu Mare).
Din cei 70 de ani trăiți, mai bine de o jumătate de veac Vasile Lucaciu a închinat-o cu cea mai adâncă pasiune unui ideal nobil, pentru realizarea căruia nu a ezitat să facă nici un efort material sau spiritual, pentru care și-a părăsit locurile natale, a stat la închisoare, a desfășurat o intensă activitate parlamentară, fiind interpretul și apărătorul năzuințelor populare românești din aceste regiuni.
Recunoştinţa românilor faţă de Vasile Lucaciu este una eternă. Astăzi există străzi şi bulevarde cu numele său, dar şi localităţi care-i poartă numele (Lucăceni sau Lucăceşti); există astăzi instituţii şcolare cu numele „Vasile Lucaciu” sau instituţii culturale precum Casa Muzeu din Apa sau Muzeul de la Şişeşti.
La puţin timp după moartea sa, în 1924 se constituie Reuniunea Română de Muzică şi Cântări „Vasile Lucaciu”. Această instituţie de prestigiu a culturii sătmărene care purta numele marelui patriot român, avea în subordinea sa Corul „Vasile Lucaciu”, Conservatorul de Muzică, Societatea Filarmonică şi Asociaţia corurilor ţărăneşti din judeţul Satu Mare.
Nu putem omite lucrările realizate de renumitul artist Aurel Popp sau impunătoare statuie din centrul Sătmarului dezvelită la 13 decembrie 1936, opera sculptorului Corneliu Medrea.
Însă cea mai importantă recunoştinţă i-au oferit-o oamenii simpli pe care i-a iubit atât de mult. Aceştia au păstrat vie memoria sa prin celebra Doină a lui Lucaciu, incluzându-l astfel pe „Leul de la Şişeşti” în Panteonul marilor personalităţi ale românilor din toate timpurile.
În fiecare an, la 1 Decembrie, în faţa statuii dr. Vasile Lucaciu, se desfăşoară ceremonia oficială dedicată Zilei Naţionale a României, cu participarea oficialităţilor şi a românilor din toate colţurile judeţului.
În 24-25 noiembrie 2022, Muzeul Județean Satu Mare în parteneriat cu Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş, a organizat o conferinţa de o înaltă ținită academică dedicată împlinirii a 100 de ani de la trecerea în eternitate a marelui luptător pentru drepturile naţionale ale românilor din Transilvania. Cu această ocazie s-a lansat și volumul „Dr. Vasile Lucaciu – Pro sancta unione omnium romanorum”, iar la finalul evenimentului, actorii Teatrului de Nord din Satu Mare au prezentat publicului sătmărean spectacolul „Răscolitorul de suflete. Scene din viaţa lui Vasile Lucaciu”, scenariu dramatic după Dan Tărchilă, în regia lui Andrei Mihalache. De asemenea, cele două muzee partenere au realizat o expoziție comună în care au fost incluse toate bunurile culturale legate de marele patriot, vernisată la Satu Mare cu ocazia Zilei Naționale, iar în 22 ianuarie 2023 la Baia Mare.
Memoria lui Vasile Lucaciu a rămas în continuare vie, atât în rândurile contemporanilor, cât și a urmașilor săi, până în zilele noastre. Este de datoria noastră ca, prin educația pe care o insuflăm tinerilor, numele său să rămână în eternitate în memoria colectivă!