În aceste zile, o echipă de arheologi de la Muzeul Județean Satu Mare a salvat materiale arheologice interesante, evidențiate în cadrul unor lucrări de amenajare a drumurilor de pământ din comuna Apa. Cercetările au scos la lumină urme de locuire străvechi, necunoscute până acum. Descoperirile ocupă o zonă întinsă de pe botul de terasă traversat de drumul Apa–Lunca Apei, despre care s-a constatat că a fost intens locuit în mai multe perioade ale preistoriei și în epoca romană. Majoritatea materialelor descoperite sunt reprezentate de fragmente ceramice, iar pentru epoca neolitică sunt prezente și unelte din piatră cioplită.
O descoperire deosebit de interesantă este o lupă masivă de fier, descoperită în asociere cu materiale din epoca romană. Aceasta reprezintă masa de fier care se forma la baza unor cuptoare cilindrice, în care straturile de minereu erau intercalate cu straturi de mangan. Descoperirea este în legătură directă cu centrul metalurgic de la Iojib, care, împreună cu centrul ceramic de la Medieșu Aurit, conturează un important pol meșteșugăresc activ în secolul al II-lea p. Chr., în zona dacilor liberi din nordul provinciei Dacia.
Descoperirea lupei de fier vine într-un context deosebit de favorabil, deoarece pe teritoriul județelor Satu Mare și Maramureș se derulează un proiect amplu prin care este cercetat modul în care resursele minerale din Munții Oaș–Gutâi–Țibleș au fost valorificate în dezvoltarea civilizației din regiune.
Într-una dintre fotografii este prezentată o relicvă metalurgică ținută de Șimon Ștefan din Huta Certeze. Ioniță Andron i-a imortalizat în anul 1966, împreună cu movilele de minereu rămase pe locul fostei topitorii de fier de la Huta. O istorie aparte o autopitoria de fier de la Huta, precum și metalurgii aduși aici între anii 1851–1854 de către inginerul Kovács Lajos, proiectele inițiate de acesta în zonă împreună cu vizionarul István Széchenyi, precum și misterioasele guri de mină din Munții Oașului. Datorită vechimii lor imemoriale, acestea sunt numite de localnici „peșteri” și sunt purtătoare de povești și legende care merită cunoscute într-o povestire separată.
Ciprian Astaloș, Ciprian Honca, Liviu Marta
