Printre numeroasele povești aduse o dată cu redeschiderea muzeului sătmărean este aceea a unor obiecte mici, adesea rupte (fragmentate), descoperite în așezările de la Căuaș, Pir, Andrid, Pișcolt, Lazuri, Culciu Mic și Culciu Mare.
Micile amulete și procesiunile în care au fost purtate codifică repere simbolice rememorate de participanți în cadrul unor procesiuni cu practici rituale menite să reflecte Ordinea Socială și relația complexă cu Puterile Divine.
Semnificația lor, aparent obscură, se dezvăluie atunci când sunt puse în legătură cu piese similare descoperite în ofrandele descoperite la Batarci, Cehăluț, Ciumești, Domănești și Pir.
Se evidențiază că aceste obiecte sunt amulete ce redau simboluri sacre utilizate pe parcursul mileniilor II și I a Chr.
Amuletele provin de la obiecte de podoabă complexe purtate în cadrul unor ceremonii și procesiuni care implicau ruperea amuletelor, ca ofrande pentru Zei
Mileniile ce au trecut au șters urmele pașilor care au dat naștere unor căi sacre pe care erau celebrate ceremonii grandioase. Mileniile ce au trecut au șters urmele pașilor care au dat naștere unor căi sacre pe care erau celebrate ceremonii grandioase. Procesiune la mănăstirea de la Máriapócs.
Procesiune la Bixad (photo: Remus Țiplea)
Mileniile ce au trecut au șters urmele pașilor care au dat naștere unor căi sacre pe care erau celebrate ceremonii grandioase. A rămas puterea magică a acestor amulete de a deveni o cheie pentru înțelegerea mentalității și gândurilor strămoșilor noștri. O cheie de a percepe vibrațiile sociale complexe trăite pe aceste meleaguri, de a înțelege că trăirile noastre zbuciumate sunt unice doar într-o imaginație superficială și suficientă.