Pe data de 19 februarie 2015, la ora 17.00, la sediul din B-dul Vasile Lucaciu, nr. 21, al Muzeului Județean Satu Mare s-a deschis expoziția ”Egiptul faraonilor”, expoziție dedicată civilizației Egiptului antic, una dintre cele mai interesante și spectaculoase civilizații din istoria omenirii.
Prin reconstiturile și obiectele originale expuse, vizitatorii vor putea intra în universul fascinant al culturii și civilizației egiptene antice şi vor putea reflecta la naşterea şi evoluţia cunoscută în decursul a patru milenii de către instituţii, legi şi cutume ale societăţii umane „civilizate”. Prin amenajarea unei camere funerare s-a urmărit surprinderea credinţelor în viaţa de după moarte şi prin aceasta a universului mental al unei civilizaţii, în care sentimentul perenităţii pare să fie ingredientul principal din cadrul misteriosului scenariu ce a dus la realizarea unor lucrări publice de o monumentalitate vecină cu supranaturalul.
În sfârșit, prin informațiile expuse pe panouri, vizitatorii vor afla numeroase detalii despre istoria și cultura egipteană veche, precum și despre legăturile acesteia cu alte spații geografice, inclusiv cu teritoriul României de astăzi.
În cadrul expoziţiei vor fi expuse numeroase piese originale, precum statuete, amulete, scarabei, podoabe aduse de la zece muzee: un muzeu din Ungaria (Muzeul Ferenc Móra din Szeged) și nouă muzee din România (Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca; Muzeul Național Brukenthal din Sibiu; Complexul Național Muzeal ASTRA din Sibiu; Muzeul de Istorie și Arheologie Maramureș din Baia Mare; Muzeul Țării Crișurilor din Oradea; Muzeul Județean de Istorie și Artă din Zalău; Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva; Muzeul Județean Mureș din Târgu Mureș și Muzeul de Istorie din Turda).
[shashin type=”albumphotos” id=”7″ columns=”4″ size=”150″ ]
*
* *
De ce o expoziție despre Egiptul antic la Satu Mare? De ce o expoziție dedicată unor ținuturi atât de îndepărtate și străine de noi?
În primul rând, Egiptul faraonilor nu aparține doar egiptenilor, ci, întregii umanități. Există un interes viu pentru civilizația egipteană pe cuprinsul întregului glob. Publicul sătmărean merită să vadă, la el acasă, mărturiile materiale ale unei străvechi culturi. În al doilea rând, Egiptul nu a fost o entitate izolată și legături între civilizația egipteană și civilizațiile din spațiul în care trăim noi astăzi au existat încă din mileniul al treilea înainte de Hristos, prin urmare există și un interes direct în organizarea unei expoziții dedicate civilizației egiptene.
În al treilea rând expoziţia permite abordarea unor teme eterne ale culturii şi civilizaţiei umane (originea statului, originea birocraţiei, originea artei, originea iconografiei creştine etc.), pentru care este asigurată o altă prezentare decât aceea marxistă, sub care este în genere cunoscută din şcoală civilizaţia egipteană.
Civilizaţia Egiptului antic a fost, fără îndoială, una dintre cele mai strălucite civilizaţii ale Antichităţii. Timp de 3000 de ani, în valea Nilului, s-au succedat generaţii de faraoni care au condus Egiptul, primul stat din istorie.”Copii ai Nilului”, egiptenii rămân o civilizatie, o cultura complexă, ce n-a incetat sa-i uimeasca pe istorici. Sunt un exemplu concret al infinitei puteri de creatie, a fanteziei constructive, a materializarii unor credinte magice, tulburatoare, complexe.
Locuitorii Egiptului au creat o societatea care a rezistat 3000, de ani mai mult decât oricare civilizație. De fapt mai mult decât majoritatea civilizațiilor puse la un loc.
Dar al Nilului, Egiptul era și rezultat al capacității umane de a se dezvolta prin intermediul invenției, motivației și creativității.Voiau să facă lumea un loc mai bun
Pe măsură ce trec mileniile aflăm mai multe despre Egipt, despre viață, vremurile și minunile sale. Poate cheia viitorului stă ascuns în cunoștințele din antichitate.
Europenii, prin Sir Flinders Petrie au fost uimiţi să constate că lucrătorii care au realizat marile lucrări publice din Egipt au trăit în cartiere asemănătoare cu acelea din oraşele europene aflate în vremea începutului industrializării. Însă obiectele descoperite în cartierele muncitoreşti egiptene arătau că aceştia trăiau la standarde de viaţă mai înalte decât acelea din societatea europeană a acelor vremuri. Astfel miracolul egiptean ni se dezvăluie. Statul egiptean şi marile sale construcţii nu au fost dăinuite de o populaţie de sclavi mânată cu biciul. Atât muncitorii cât şi funcţionarii erau convinşi că participă la crearea unui univers civilizat, aflat în opoziţie cu haosul. Numai prin muncă organizată putea fi învins deşertul, numai prin săparea de canale se putea face agricultură şi se putea scăpa de foamete. Prin organizarea statală se putea organiza apărarea de duşmani, putea fi prezervată ordinea şi puteau fi procurate materii prime şi produse de la mare distanţă (cupru, staniu, aur, argint, fildeş etc.)
Prin construcţiile pe care le-au realizat, organizarea statală şi standardele de viaţă la care au ajuns egiptenii au ajuns la conştiinţa că sunt o civilizaţie cu mult superioară faţă de popoarele din jur. Expoziţia încearcă să surprindă resorturile mentale ale acestei filosofii. Construirea piramidelor reprezenta pentru egiptenii religiosi un fel de reinnoire a sursei creatoare prezente in evenimentul originar. Cele mai importante creatii au avut loc in timpul primelor Dinastii. Creatiile respective au stabilit modelele pentru cele cincisprezece secole urmatoare: “Fixitatea formelor hieratice, repetitia gesturilor, a ispravilor efectuate in zorii timpurilor, sunt consecinta logica a unei teologii ce considera ordinea cosmica drept opera divina prin excelenta si vedea in orice schimbare riscul unei regresiuni in haos deci triumful fortelor demonice”.
Legături spaţiului carpatic cu Egiptul sunt observabile încă din epoca bronzului, fapt reflectat în numeroase piese ce alcătuiesc tezaurele de bronzuri şi aur din Transilvania, piese care prezintă forme sau decoruri ce amintesc de simboluri utilizate și în Egiptul antic (spada de la Apa, pandantivi semilunari, piese cu simboluri solare sau lingouri de tip keftiu).
Interferențe clare și directe între spațiul egiptean și cel carpatic apar în Dacia Romană. În epoca romană sunt prezente în provincia Dacia culte religioase de proveniență egipteană, fapt care va fi reflectat de asemenea prin piese precum amulete, podoabe, statuete ale diverselor zeități precum Isis, Serapis sau Osiris. În sfârșit, va fi ilustrată legătura, la nivelul iconografiei, dintre zeița egipteană Isis Lactans (Isis alăptându-l pe copilul Horus) și reprezentările Fecioarei Maria cu pruncul Isus, motiv iconografic transmis astfel dinspre Egiptul antic, prin intermediul creștinismului timpuriu egiptean (copt) și al Bizanțului, motiv reflectat și azi în iconografia creștină.