Poliția Municipală (Str. Mihai Viteazu) – Actuala clădire a Poliției Municipale a fost construită în 1910. Ea a fost inițial sediul Băncii Austro-Ungare. După Primul Război Mondial, ea adăpostea Banca Națională, iar în perioada comunistă Banca pentru Agricultură. Ulterior, edificiul a fost atribuit Inspectoratului de Poliție al municipiului Satu Mare.
A városi rendőrség székháza (Rákóczi utca)– a Városi Rendőrség jelenlegi székháza 1910-ben épült, eredetileg az Osztrák-Magyar Bank székházaként. A két világháború között a Nemzeti bank székháza volt, majd a kommunizmus éveiben a Mezőgazdasági Bank működött itt, később pedig átkerült a Városi Rendőrség használatába.
Bulevardul Traian – a fost cunoscut în secolul al XIX-lea sub denumirea de strada Puşcaşului (Lövész). În 1883, numele străzii a fost schimbat în Attila, folosit și în intervalul 1941-1944. În perioada interbelică și după cel de al doilea război mondial este utilizată denumirea de Calea Traian.
Traian sugárút – a 19. században Lövész utca néven szerepelt, 1883-ban változtatták Attila utcára és ezt a nevet viselte 1941 és 1944 között is. A két világháború között, valamint napjainkban is Traian sugárútnak hívják.
Biserica cu Lanțuri – este construită după planul meșterului Zsigmond Preinlich. Lucrările pentru ridicarea sa au început în 1788, iar sfințirea a avut loc în 27 septembrie 1807. A fost înconjurată cu un gard din lanțuri de la care a primit și denumirea ”Biserica cu Lanțuri”. În biserică se păstrează clopotul cel mai vechi din oraș, realizat la Prešov (Eperjes) în 1633.
Láncos templom – a templom terveit Preinlich Zsigmond építőmester készítette, az építkezést 1788-ban kezdték el, a felszentelésére 1807. szeptember 27-én került sor. 1862-ben lánckerítéssel vették körbe, inenn kapta a láncos templom elnevezést. A templomban őrzik a város legrégibb harangját, amelyet 1633-ban Eperjesen öntöttek.
Biserica greco-catolică Sf. Nicolae din Mintiu – reprezintă cea mai veche biserică din oraș. Construirea sa a început în 1757. A fost renovată în 1900, urmând planurile lui Sándor Fogarassy. Alte lucrări de renovare au avut loc în 1990.
A németi Szent Miklós Görög Katolikus Templom – a város legrégebbi temploma, 1757-ben épült egy régi fatemplom helyén. 1900-ban került sor a teljes felújítására Fogarassy Sándor tervei alapján. Egyéb felújítási munkálatokat 1990-ben végeztek rajta.
Cartierul funcționarilor – Construcțiile în zonă au început în ultima parte a secolului al XIX-lea. Se dorea transformarea întregii zone într-un ansamblu rezidențial destinat numeroșilor funcționari ai instituțiilor orășenești. Abia în perioada interbelică însă ansamblul de locuinţe ajunge să ocupe extinderea actuală, în spațiul delimitat aproximativ de străzile Crinului, Bujorului și Caișilor.
Tisztviselőtelep – a 19. század végén indultak meg itt az épíkezések egy átfogó rendezési terv alapján, amelynek célja egy lakónegyed kialakítása volt a nagyszámú, városi alkalmazásban álló hivatalnokok részére. Csak a két világháború közötti időben érte el mai kiterjedését, amelyet a Crinului (Erkel), Bujorului és Caișilor (Hermann Mihály) utcák határolnak.
Casa Albă – a fost construită pe locul cunoscutului han La Arborele Verde. Clădirea sa avea un singur etaj, iar la finalul secolului al XIX-lea a fost reamenajată, construindu-se o sală pentru baluri, o cafenea și un restaurant. Între anii 1911-1912 s-a construit, după planurile lui Scheider Ede şi Miklós, edificiul actual, cu apartamente de închiriat la nivelul superior și spații comerciale la parter.
A Fehér ház – a Zöld fához címzett fogadó helyére épült. A régi, egyemeletes épületet a 19. század végén újjáépítették, emeleti részén báltermet alakítottak ki, míg a földszinten kávézó és étterem működött. A jelenleg is álló épületet 1911-1912 között építették Scheider Ede és Miklós tervei alapján, felső szintjén lakásokkal, földszintjén pedig üzletekkel.
Catedrala romano-catolică „Înălţarea Domnului” – a început să fie construită după ce Satu Mare a devenit centru episcopal. Lucrările au fost încheiate abia în 1837, în timpul episcopului János Hám.
„Urunk Mennybemenetele” Római Katolikus Székesegyház – építése röviddel a szatmári római katolikus püspökség megalakulása után (1804) kezdődött.A munkálatok 1837-ben fejeződtek be, Hám János püspöksége idején.
Cazarma veche – a fost construită la finalul secolului al XIX-lea având ca scop adăpostirea sediului armatei maghiare. Și-a păstrat tot timpul destinația militară, abia în urmă cu câțiva ani o aripă a edificiului fiind preluată de Universitatea Babeș-Bolyai.
Régi kaszárnya épülete – az épületet a 19. század végén emelték és a magyar hadsereg parancsnokságának adott otthont. Mindvégig megőrízte katonai rendeltetését, csak az utóbbi években vette át az épület egyik szárnyát a Babeș-Bolyai Tudományegyetem kihelyezett tagozata.
Hotelul Dacia – a fost construit în anul 1902, pe locul vechii primării a orașului, după proiectul lui Bálint Zoltán, care a fost premiat la un concurs de arhitectură desfășurat la Viena. Inițial, denumirea hotelului a fost Pannonia, denumire schimbată după primul război mondial în Dacia. Clădirea adăpostea camere de hotel, un restaurant, o cafenea și o sală de festivități. Astăzi, în locul restaurantului funcționează Filarmonica Dinu Lipatti.
Dacia szálloda (Pannónia szálló) – 1902-ben épült a régi, lebontott városháza helyén, a Bécsben rendezett műépítészeti versenyen díjat nyert Bálint Zoltán tervei alapján. Kezdetben a Pannónia szálló nevet viselte, majd az első világháború után Dacia szálloda lett a neve. Az épület egykor szállodai szobákat, éttermet, kávézót és egy rendezvénytermet (báltermet) foglalt magába. Ma a bálteremben a Dinu Lipatti Filharmónia működik.
Gara – În 1870, s-a construit prima Gară din orașul Satu Mare, edificiu care a fost înlocuit în 1899 cu actuala clădire.
A vasútállomás – a város első állomásépületét 1870-ben építették, amely rövid időn belül kicsinek bizonyult, így 1899-ben egy új állomásépületet emeltek, amely a mai napig betölti funkcióját.
Grădini, parcuri– cele mai renumite zone de agrement din orașul Satu Mare erau reprezentate de Grădina Romei și râul Someș, cu ștandul amenajat aici. La finalul secolului al XIX-lea a început amenajarea Grădinii Romei la inițiativa căpitanului orașului Kiss Gedeon. Baia cu aburi a fost construită în 1901 și a reprezentat una dintre cele mai moderne clădiri, fiind dotată cu mai multe bazine și saună.
Kertek, parkok – két pihenőövezetet kedveltek leginkább a szatmáriak: a Kossuth kertet és a Szamos folyó partját, a stranddal. A Kossuth kert kialakítását Kiss Gedeon, a város főkapitánya kezdeményezte a 19. század végén. A gőzfürdőt 1901-ben építették. Több medencéje és szaunája is volt. A strand előbb a mai újközpont közelében, majd a vashíd mellett működött, a Szamos partján. A jelenlegi strand kialakításával a Szamos parti elvesztette jelentőségét és felszámolódott.
Internatul Corpului Didactic – a fost amplasat pe B-dul Traian, fiind construit pentru copiii dascălilor de la țară din comitatul Satu Mare. Construită în primul deceniu al secolului al XX-lea, această clădire nu se mai păstrează în prezent.
Tanítók Háza – a mára már lebontott épület egykor tanítók házaként és internátusként működött a Traian sugárúton. 1910-ben hozták létre a vidéki tanítók gyermekeinek elszállásolására.
Palatul Justiției – a fost construit între anii 1896-1897, în cadrul unui plan amplu de sistematizare și reorganizare urbană demarat în ultima parte a secolului al XIX-lea de autoritățile orășenești. A fost reabilitat în anii 1930, în perioada mandatului de primar al lui Ștefan Benea.
Igazságügyi palota (Törvényszék) – 1896-1897 között épült egy átfogó városrendezési terv egyik elemeként. Az 1930-as években állították helyre Ștefan Benea hivatali ideje alatt.
Liceul Reformat din Satu Mare – își are sediul pe locul unde funcționa, încă din 1608, cea mai veche școală din oraș, care în 1610 a fost ridicată la rangul de gimnaziu. Clădirea actuală a cunoscut mai multe faze de construcție: în 1822, când s-a ridicat un edificiu mai mic, cu un etaj cu 6 încăperi, și la finalul secolului al XIX-lea, când clădirea a fost lărgită, adăugându-se un alt etaj.
Szatmárnémeti Református Gimnázium – Ismereteink szerint ez a város legrégebbi iskolája, jelenlegi helyén már 1608-tól iskola működött, majd a tanintézmény 1610-ban gimnáziumi rangot kapott. A jelenlegi épület legrégebbi része 1822-ben épült, ekkor egy kis méretű egy emeletes, hat tantermes épületet emeltek a kollégiumnak. A 19. század végén kibővítették és még egy emeletet építettek rá, majd 1902-ben ismét egy emelettel bővült az iskola, mely a mai napi így maradt. Tanári szobáját falfestmények díszítik.
Strada Mihai Viteazu – a fost denumită Strada Bisericii (pentru că făcea legătura cu Biserica cu Lanțuri) și apoi Strada Rákóczi (de la casa familiei princiare aflată pe locul clădirii Poștei). În perioada interbelică a primit denumirea de Strada Mihai Viteazu, denumire care este reutilizată și după cel de-al doilea război mondial.
Mihai Viteazu utca – hajdan Templom utcának hívták (a Láncos templomhoz vezetett), majd a 19. században Rákóczi utcának nevezték el, mivel a fejedelmi családnak háza volt itt a posta épület helyén. A két világháború között Mihai Viteazu utca lett és napjainkban is ez az utca neve.
Piața Libertății– sistematizarea acestei zone începe în anul 1808, când aceasta este pavată cu scânduri, iar apoi cu piatră. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea se ridică numeroase construcții pe laturile pieței. Spațiul liber din centrul pieței rămâne utilizat ca loc de târg până în perioada interbelică, când a fost amenajat parcul central. De-a lungul timpului, piața a avut mai multe denumiri: din 1883 s-a numit Piața Deák, după 1918, denumirea a fost modificată în Piața Victoriei.În 1937, piața este împărțită în două, o parte primind numele de Piața I. C. Brătianu, iar cealaltă Piața Regele Carol II, iar în perioada 1940-1944, centrul vechi al orașului era cunoscut sub numele de Piața Horthy Miklós. După 1946 denumirea oscilează între Piața Libertății și Piața Stalin.
Szabadság tér/Főtér – a piactér rendezése 1808-ban kezdődött, először faburkolatot kapott, amit később kőburkolatra cseréltek. A 19. század folyamán egyre több épületet emeltek a tér körül. A tér közepén maradt üres területet továbbra is piactérként használták, egészen a második világháború közötti időig, amikor is sor került a központi park kialakítására. A város főterének elnevezése az idők során több változáson ment át, 1883-ban Deák Ferenc tér nevet viselt, majd 1918 után Victoriei (Győzelem) térre változtatták a nevét. 1937-ben két részre osztották, az egyik fele I. C. Brătianu tér lett, a másik fele II. Károly király tér, 1940 és 1944 között Horthy Miklós tér lett, 1946 után Sztálin tér, majd végül a Libertății (Szabadság tér) nevet vette fel.
Poșta–clădirea Poștei de pe strada Mihai Viteazu a fost construită în anul 1907 și își păstrează destinația inițială și în prezent.
Postahivatal – 1907-ben építették a mai Mihai Viteazu (Rákóczi) utca sarkán a posta új székházát, amely napjainkban is megőrizte eredeti rendeltetését, ugyanis itt működik az 1. számú postahivatal.
Primăriaveche– construită în 1899, clădirea veche a primăriei a fost demolată în anii 1970 fiind aflată într-un stadiu avansat de degradare. Ea a fost ridicată în apropierea Palatului Episcopal, pe locul primului teatru din oraș care a fost repede scos din uz datorită dimensiunilor și structurii necorespunzătoare.
A régi városháza – 1899-ben épült a főtéren, a város első színházának a helyére, a püspöki palota közelében. Egészen az 1970-es évekig állt, ekkor elhanyagolt állapotára hivatkozva lebontották.
Colegiul Național ”Mihai Eminescu” – clădirea actuală a colegiului a fost construită în 1912 pe locul în care exista încă din 1634 un edificiu patronat de ordinul iezuit, care cuprindea o școală și o capelă. În 1776 colegiul iezuit a fost preluat de ordinul paulician, iar în 1786 școala a fost desființată. În 1805, după înființarea Episcopiei Romano-Catolice, ea a fost reorganizată sub forma Gimnaziului Romano-Catolic.
„Mihai Eminescu” Főgimnázium – az iskola jelenlegi épülete 1912-ben épült azon a helyen, ahol 1634-ben a jezsuiták rendháza és kápolnája is állt, amely mellett iskola is működött. A kollégiumot 1776-ig a jezsuiták vezették, majd egy évtizedre a pálos rend vette át. 1786-ban felfüggesztették működését, újraindítására csak 1805-ben került sor, a Római Katolikus Püspökség megalapítsa után.
Colegiul Național ”Kölcsey Ferenc” – În anul 1828, episcopul Hám János a cumpărat pământul pe care este situat astăzi Colegiul Național ”Kölcsey Ferenc”, în scopul ridicării unui internat pentru elevii mai puțin înstăriți. Lucrările de construcție s-au încheiat în anul 1842, rezultând o clădire capabilă să adăpostească 40 de copii. În anul 1913, la inițiativa episcopului Bornemisza Tibor, în vecinătatea vechii clădiri se ridică un nou edificiu, în care puteau fi cazați până la 150 de elevi.
„Kölcsey Ferenc” Főgimnázium – Hám János püspök 1828-ban vásárolta meg azt a földterületet, amelyen ma a „Kölcsey Ferenc” Főgimnázium található, annak érdekében, hogy bentlakásos iskolát építsen a kevésbé tehetős hallgatók számára. Az építkezés 1842-ben fejeződött be, amelynek eredményeként 40 gyermek elszállásolására alkalmas épület jött létre. 1913-ban Bornemisza Tibor püspök kezdeményezésére a régi épület közelében új épületet emeltek, amely 150 hallgató befogadására volt alkalmas.
Grup Școlar ”Ion I. C. Brătianu” – În 1898, la inițiativa căpitanului orașului Kiss Gedeon, au fost realizate planurile unui internat al căilor ferate. Lucrările pentru construcția clădirii au început de abia în 1905, având drept rezultat ridicarea unui edificiu cu parter și un etaj, care să găzduiască școala căilor ferate și internatul cu o capacitate de 200 de locuri.
„Ion I. C. Brătianu” Iskolaközpont – Kiss Gedeon, Szatmárnémeti város főkapitánya még 1898-ban egy vasúti internátus létrehozására tett indítványt. Az építési munkálatok 1905-ben fejeződtek be, amelynek eredményeként egy emeletes épület készült el, amelyben vasúti iskola és 200 férőhelyes internátus működött.
Spitalul vechi – în 1914 a fost construită clădirea care urma să găzduiască o școală de băieți finanțată de stat, dar în 1919, la solicitarea doctorului Lükő Béla, edificiul a fost transformat în spital care, în 1951 s-a extins, ocupând și clădirea din apropiere. Aceasta a fost ridicată în 1906 pentru școala comercială superioară, având multe similarități arhitectonice cu edificiul spitalului.
A régi kórház – a városi (vagy régi) kórházként ismert épület eredetileg állami fiúiskolának épült 1914-ben. 1919-ben Lükő Béla orvos kérésére alakították át kórházzá, 1951-ben kibővült és a szomszéd épületet is elfoglalta. Ezt az épületet 1906-ban építették és felső kereskedelmi iskolaként működött, építészetileg nagyban hasonlít a már kórházként üzemelő épülethez, majd rövid időn belül egy átjáró folyosót is építettek a két tömb közé.
Grupul Școlar de Industrializare a Lemnului – a fost fondat în 1907, având denumirea de Școală Profesională pentru Industria Lemnului, cu sediul pe strada Mihai Viteazul, într-o clădire care astăzi nu mai există. Edificiul în care funcționează în prezent a fost construit în 1910 și păstrează aproape în totalitate elementele structurale şi de decor cu care a fost înzestrată la construirea ei, în ciuda reparațiilor efectuate după bombardamentele anului 1944.
A Faipari Szakközépiskola – az 1907-ben alapított Faipari Szakiskola a Mihai Viteazul (Rákóczi) utcában, egy ma már nem létező épületben működött. Az iskola jelenlegi épülete 1910-ben épült és teljes egészében megőrizte eredeti szerkezeti és díszítőelemeit annak ellenére, hogy az 1944-es bombatalálat után felújították.
Școala Generală ”Grigore Moisil”– a fost ridicată în 1903. Prima denumire a instituției de învățământ a fost cea de Școala Primară nr. 1, după 1948 devine Școala de 7 clase nr. 1 Satu Mare, abia din 1994 fiind cunoscută sub denumirea actuală. În localul acestei școli a funcționat, în perioada interbelică, Revizoratul Școlar, avându-l în frunte pe Dariu Pop.
„Grigore Moisil” Általános Iskola – 1903-ban épült. Az intézmény első neve 1. számú Elemi Iskola volt, 1948-ban 1. számú Hét Osztályos Iskola lesz belőle és csak 1994-ben kapta a ma is használt nevét. Itt működött a két világháború között a tanfelügyelőség Dariu Pop vezetésével.
Școala Generală Nr. 5. – a fost construită în 1902-1903 pe strada Wolfenbuttel. În anul 1937 clădirea a devenit neîncăpătoare motiv pentru care a fost extinsă prin ridicarea unei noi aripi.
5-ös számú Általános Iskola – 1902-1903 között épült a Wolfenbüttel utcai általános iskola is. 1937-ben az iskola szűkösnek bizonyult, így még egy szárnyat építettek hozzá.
Secția de psihiatrie a Spitalului Municipal – edificiul său a fost construit în 1833, la inițiativa episcopului Hám János care dorea organizarea unui spital coordonat de călugărițele misericordiene, destinat persoanelor sărace din oraș. În aceeași clădire mai funcționau o farmacie și o capelă.
A Megyei Kórház ideggyógyászati osztálya – 1833-ban, Hám János püspök kezdeményezésére egy kórházat építettek ezen a telken, amelyet az irgalmas rend apácáinak a kezelésébe adtak és fő célja a város szegényeinek ápolása volt. Az épületben a 60 ágyas kórház mellett egy kápolna és egy gyógyszertár is működött. Ma a megyei kórház ideg- és elmeosztálya működik az épületben.
Strada Ștefan cel Mare este menționată documentar încă din anul 1566, fiind una dintre cele mai importante străzi din oraș, ea făcând legătura între Satu Mare și Mintiu. Denumirea sa inițială a fost Drumul Morii, denumire provenită de la moara care funcționa în extremitatea sa nordică. După construirea podului peste Someș, a primit numele de Podul de Piară. În 1883, denumirea sa oficială devine Kazinczy. În 1920, este modificată în Ștefan cel Mare, variantă care se păstrează până astăzi, excepție făcând perioada 1941-1944 când a fost schimbată în Mussolini.
Ștefan cel Mare utca – a középkorban egyike volt a város legfontosabb utcáinak, mivel Szatmárt kötötte össze Németivel. 1566-ban Malom utcaként említik, neve a két várost elválasztó Szamos ágon működő malomtól ered. Később, miután a folyóra hidat építettek, Kőhíd utcára nevezték át. Nevét 1883-ban Kazinczyra, majd 1920-ban Ștefan cel Mare-ra változtatták és kisebb megszakításokkal ez az elnevezés maradt fenn napjainkig (1941-1944 között Mussolini utcának hívták).
Strada 1 Decembrie 1918 – reprezenta una dintre cele mai importante artere ale orașului, ea începând din piața centrală, de la catedrala romano-catolică, trecând pe lângă palatul episcopal, biserica greco-catolică Sf. Arhangheli Mihail și Gavril și încheindu-se la biserica ortodoxă Adormirea Maicii Domnului. În perioada în care zona centrală găzduia cele patru târguri anuale ale orașului, această stradă purta denumirea de Strada Târgului de Grâu pentru că aici se comercializau cerealele. De-a lungul timpului numele străzii a fost modificat în mai multe rânduri: Széchenyi (1941-1944), Regina Maria (perioada interbelică), Mihai I sau Strada Arțarilor (după cel de al doilea război mondial), strada 1 Decembrie (1982-prezent).
Az 1918 december 1. utca – a város egyik legfontosabb utcája, több építészetileg értékes épület is áll itt, ezek közül a legfontosabbak a római katolikus székesegyház és a püspöki palota, a Szent Mihály és Gábor arkangyal görögkatolikus katedrális, valamint az Istenszülő elszenderülése ortodox katedrális. Az utca elnevezése az idők során többször változott: Széchenyi utca volt 1883-1920, majd 1941-1944 között, Mária királynő utca a két világháború közötti években, a második világháború után Mihály király utca, Juharfa utca lett, míg végül 1982-ben az 1918. december 1. nevet kapta.
Turnul pompierilor – În anul 1900, o treime dintre casele existente în oraș erau încă construite în întregime din lemn, iar 90% erau acoperite cu șindrilă de lemn sau paie. Paza centrală a formației orășenești de pompieri era stabilită în turnul vechii primării situată pe locul actualului Hotel Dacia. Această clădire a fost demolată în anul 1900, astfel, paza a fost mutată într-unul din turnurile Catedralei Romano-Catolice. Această funcție, pe cât de importantă și necesară pentru oraș, pe atât de străină de lăcașul de cult, a fost mutată de aici în anul 1904, când cu ocazia centenarului întemeierii episcopiei romano-catolice de Satu Mare, episcopul Gyula Meszlényi, a oferit orașului turnul pompierilor. Lucrările au fost începute în anul 1903, și au costat 20.000 de coroane de aur. Turnul are în total 45 metrii, iar înălțimea de 33,75m având realizat de jur împrejur un balcon de observație. Cazarma pompierilor a fost mutată în apropiere, clădirea fiind finalizată în anul 1906.
Tűzoltótorony – a 20. század elejéig a város házainak többsége fából vagy vályogból épült, fedelük zsindelyből vagy szalmából készült, ezért a város állandó megfigyelése nélkülözhetetlen volt. A megfigyelést először a régi városháza tornyából (a jelenlegi Daciaszálloda helyén) végezték, majd annak1900-ban történt lebontása után az akkori legmagasabb épület, a székesegyház tornyát használták e célra. A tűzoltótornyot Meszlényi Gyula püspök építtette Dittler Ferenc tervei alapján Vajnai Lajos építőmesterrel, 20 000 aranykorona költséggel 1903 és 1904 között, és ajándékozta a város közönségének a püspökség megalapításának centenáriuma alkalmából. A tűzvédelmi célokat szolgáló 45 m magas épület felső szintjén körbefutó erkélyről a Szatmári-síkságon épült város teljes egészében belátható volt. A tűzoltóság a torony közelében építtette fel laktanyáját 1906-ban.
Hotelul Victoria – situat pe actuala stradă Horea, a fost construit la finalul secolului al XIX-lea, fiind una dintre primele clădiri din oraș cu această destinație. El a funcționat și pe parcursul perioadei interbelice, însă după cel de al doilea război mondial s-a transformat într-un spațiu de locuit cu apartamente la etaj și spații comerciale la parter.
Victoria szálloda – a Horea utcában található épület a 19. század végén épült és a város első modern szállodái közé tartozott. Eredeti funkcióját a két világháború között is megőrizte, de azt követően lakóházzá alakult, a földszinten üzletekkel, az emeleten lakásokkal.
Biserica romano-catolică Fecioara Neprihănită (Zarda) – edificiul de cult este una dintre cele mai reprezentative construcții ale străzii Ștefan cel Mare. Pentru realizarea unei mănăstiri destinate Călugărițelor Misericordioase, episcopul Hám János a primit de la orașul Satu Mare teritoriul fostului curs al râului Someș, în 1842 construcția edificiului fiind încheiată.
Szűz Mária Szeplőtelen Fogantatása (Zárda) római katolikus templom – a templom a Ștefan cel Mare (Kazinczy) utca egyik legreprezentatívabb épület. Hám János püspök kapta a területet a várostól, hogy azon zárdát emelhessen az Irgalmas nővérek rendjének. Az építkezés 1842-ben fejeződött be.
Clădirea Spitalului Nou a fost finalizată în 1973, cuprinzând o policlinică, o stație de salvare, un centru de recoltare și conservare a sângelui și unul stomatologic. Capacitatea noului spital a fost de 700 de paturi cu dotări specifice perioadei respective.
Az Új Kórház épülete– 1973-ban készült el, és magában foglalt egy járóbeteg-kezelőt, egy mentőállomást, egy vérközpontot és egy fogorvosi részleget. Az új kórház befogadóképessége700 ágyat jelentett.
Stadionul ”Olimpia” – Intensificarea manifestărilor sportive constituie una dintre trăsăturile definitorii ale perioadei interbelice sătmărene. Sporturile care au suscitat cel mai mult interesul sătmărenilor sunt fotbalul, automobilismul şi scrima. Echipa Olimpia Satu Mare a fost înființată în anul 1921, iar în 1934 se califică în sferturile de finală a primei ediții a Cupei României. De-a lungul existenței sale Olimpia a avut mai multe denumiri oficiale: Someșul, CFR sau Metalul. Principalul său stadion a fost construit între anii 1936-1942 și avea o capacitate de 18.000 de locuri.
„Olimpia” stadion – a sportesemények iránti érdeklődés a két világháború közötti időszak egyik jellemzője volt. A szatmári lakosság a legnagyobb érdeklődést a a futball, az autósport és a vívás iránt tanúsított. Az Szatmárnémeti Olimpia csapatát 1921-ben alapították, és 1934-ben bejutott a Román Kupa negyeddöntőjébe. Az idők során több hivatalos neve is volt: Someșul, CFR vagy Metalul. Stadionja 1936-1942 között épült, befogadóképessége 18.000 férőhelyet jelent.
Biserica romano-catolică ”Sfântă Inimă a lui Iisus” (Calvaria). Planul bisericii cu două turnuri și sanctuar poligonal a fost realizat de Albin Tischler, parohul satului Urziceni. Biserica a fost consacrată în 1844, fiind prima biserică din zonă realizată în stil neogotic. Din cauza slabei consistențe a terenului, edificiu a fost renovat radical în anii 1907 și 1909. Turnurile au fost înălțate, iar nava lărgită cu capele și navă secundară. Altarul a fost realizat de meșterul austriac Albin Holzer. Pe parcursul secolului al XIX-lea biserica a fost îngrijită de către iezuiți.
A „Jézus Szíve” (Kálvária) római katolikus templom – Hám János püspökben fogalmazódott meg a rezidencia udvarában építendő Kálvária gondolata, s ennek megtervezésével Tischler Albin csanálosi plébánost bízta meg. A templomot 1844-ben szentelték fel és ez volt az első neogótikus stílusban épített templom a környéken. A laza homokos talajra épített kápolna hamarosan repedezni kezdett, beomlással fenyegette. A kápolnát ezért lebontották és 1908-ban Weszelovszky Béla építész és testvére tervei alapján hozzáfogtak a templom építéséhez. 1908. augusztus 9-én a torony két keresztjét áldották meg, majd december 12-én Boromissza püspök már a templom 4 harangját szentelte meg. Az 1200 férőhelyes templomot Boromissza Tibor püspök 1909. június 6-án Jézus Szent Szíve tiszteletére szentelte fel, gondozását Szatmár püspöke a Jézus Társasága szerzetesrendre bízta.
Biserica greco-catolică ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” a fost construită între anii 1932-1937 sub îndrumarea protopopului Aurel Dragoș, pe locul vechii biserici greco-catolice care data din 1803 și de care și-au legat activitatea mari personalități ale mișcării naționale a românilor sătmăreni: Petru Bran, Ioane Marcu, Constantin Lucaciu şi dr. Vasile Lucaciu.
„Szent Mihály és Gábriel Arkangyalok” katedrális – a jelenlegi templom 1932–1937 között épült, a város régi, 1803-ban épített görögkatolikus temploma helyén. Az itteni görög-katolikus egyházközséghez kapcsolható több jeles román személyiség tevékenysége, köztük Petru Bran, Ioane Marcu, Constantin Lucaciu és dr. Vasile Lucaciu.
Biserica ortodoxă ”Adormirea Maicii Domnului” a fost construită între anii 1937-1938, urmând planurile arhitectului G. P. Liteanu.
A szatmárnémeti ortodox templom – 1937–1938 között épült a bukaresti G. P. Liteanu tervei alapján.
Biserica greco-catolică ”Sfinții Apostoli Petru și Pavel” este amplasată la capul podului Decebal, locul de pornire al bulevardului Cloșca. Piatra de temelie a fost pusă în 1991, sfințirea având loc 11 ani mai târziu. Clădirea bisericii este construită din lemn acoperit cu tablă metalică, subsolul este realizat din cărămidă, iar turnul central din beton.
“Szent Péter és Szent Pál apostolok” görögkatolikus templom – a Decebal híd lábánál található, a Cloșca sugárúton.. Az alapkövét 1991-ben tették le, a felszentelésére 11 évvel később került sor. A templom lemezzel borított fából épült, az alagsor téglából, a központi torony pedig betonból készült.
Bulevardul Transilvania este situat pe malul drept al Someșului și face legătura între Podurile Decebal și Golescu. Pe partea sa dreaptă se află Palatul Administrativ al orașului Satu Mare, dar și clădirea vechii cazărmi militare.
Transilvania sugárút – a Szamos jobb partján található, és a Decebal és a Golescu hidakat köti össze. Jobb oldalán található a szatmári közigazgatási palota, valamint a régi kaszárnya épülete is.
Muzeul Județean Satu Mare – Clădirea monumentală ce adăpostește astăzi Muzeul Județean a fost construită în ani 1935- 1936, în timpul mandatului deținut de Octavian Ardelean la conducerea Prefecturii, după planurile realizate de arhitectul bucureștean G. P. Liteanu și era destinată inițial ca sediu al Prefecturii județului Satu Mare. Stilul edificiului construit după un plan în formă de „L” este inspirat din arhitectura mediteraneeană.
Szatmár Megyei Múzeum – ma a megyei múzeumnak otthont adó monumentális épületet 1935-1936-ban építették Octavian Ardelean prefektus ideje alatt, G. P. Liteanu bukaresti építész tervei alapján, és eredetileg Szatmár Megyei Prefektúra székhelyének szánták. Az „L” alakú terv alapján épített épület stílusát a mediterrán építészet ihlette.
Clădirea Teatrului de Nord a fost construită între anii 1889-1892, fiind în acea perioadă una dintre cele mai moderne clădiri din Satu Mare. În urma bombardamentului din 1944 ea a fost grav avariată. De abia în anul 1956 se termină reparațiile la acest edificiu și se reia activitatea teatrală.
Az Északi Színház épülete – 1889-1892 között épült és abban az időben Szatmárnémeti legmodernebb épülete volt. A város 1944-es bombatámadását követően súlyosan megrongálódott. Csak 1956-ban fejezték be az épület javítását és folytatták a színházi tevékenységet.
Biblioteca Județeană funcționează din anul 1972 în cadrul unei clădiri construite la finalul secolului al XX-lea în stil neoclasic.
Szatmár Megyei Könyvtár – neoklasszicista stílusban, a múlt században épült és 1972 óta működik ebben az épületben a könyvtár.
Statuia lui Vasile Lucaciu – a fost realizată de sculptorul Cornel Medrea. Statuia a fost turnată la București în fabrica Malaxa. Dezvelirea oficială a avut loc la 13 decembrie 1936, în centrul orașului Satu Mare. Este înaltă de 4,5 metri îl reprezintă pe Lucaciu cu crucea într-o mână și cu a copie a Memorandumului din 1894 în cealaltă. Basorelieful de pe soclul statuii, reprezentând lupta unui soldat roman cu balaurul, simbolizează lupta dusă de Lucaciu pentru drepturile românilor transilvăneni.
Vasile Lucaciu szobra – Szatmár kétségkívül legnagyobb, monumentális hatású szobrát Cornel Medrea szobrászművész készítette. A szobrot Bukarestben, a Malaxa gyárban öntötték. A 4,5 m magas szobor hivatalos leleplezésre 1936. december 13-án került sor Szatmárnémeti központjában. A szobor talapzatán látható dombormű, egy római katona és a sárkány harcát ábrázolja, ami Lucaciunak az erdélyi románok jogaiért folytatott harcát szimbolizálja.