Neoliticul şi eneoliticul din zona Sătmarului sunt cunoscute prin cercetarea a numeroase aşezări şi necropole, pe baza cărora au fost realizate cele trei reconstituiri şi cele trei vitrine din a doua sală a expoziţiei de arheologie. Aici a fost reconstituită o parte dintr-o locuinţă neolitică, cu peretele din faţă în secţiune în scopul prezentarii structurii interne a acestuia şi anume pari şi nuiele împletite, ulterior lipite cu lut,iar acoperişul este din trestie. În interiorul locuinţei este plasată o vatră şi mai multe obiecte ce ilustrează preocupările omului neolitic: o plasă de pescuit cu greutăţi de lut, o râşniţă şi mai multe vase din lut.
Cealaltă reconstituire este a unui mormânt de inhumaţie eneolitic de la Cămin. Impresia de adâncime a gropii de mormânt este realizată prin ridicarea nivelului de călcare, sugerat printr-un covor de iarbă artificială. Scheletul este aşezat chircit iar inventarul este bogat: 5 vase de ofrandă şi mulajul unui ac din aur, care este cea mai veche piesă din aur descoperită pe teritoriul judeţului Satu Mare.
O reconstituire interesantă este aceea a unui dispozitiv pentru perforarea topoarelor din piatră, acţionarea tubului din os sau trestie ce perforează fiind făcută prin intermediul unui arc anume realizat. Dispozitivul este funcţional si poate fi experimentat de către vizitator.
Vitrinele conţin unelte din piatră cioplită şi şlefuită, îndeosebi topoare cu sau fără gaură de înmănuşare, unele reconstituite cu coada din lemn, şi ceramică reprezentativă pentru diferitele culturi neo-eneolitice din judeţ: Starčevo-Criş, Pişcolt, Tiszapolgár şi Bodrogkeresztur. Se remarcă îndeosebi ceramica pictată cu negru aparţinând culturii Pişcolt. Mai sunt expuse piese de cult din neoliticul timpuriu descoperite la Homorodu de Sus şi Tăşnad – Sere: 17 figurine feminine din lut, ilustrând cultele fecundităţii şi fertilităţii, un altăraş de cult şi o pitanderă ornamentată, utilizată probabil pentru tatuarea indivizilor sau decorarea ţesăturilor.
Între vitrine se află trei reconstituiri grafice ce reprezintă aspecte din viaţa unei comunităţi neolitice, una cu caracter general, alta cu măcinarea cerealelor şi o a treia cu ţesutul în neolitic.
Cele două hărţi, harta descoperirilor de epocă neolitică şi cea a descoperirilor de epocă eneolitică oferă imaginea răspândirii aşezărilor pe teritoriul Sătmarului în această perioadă.