În 21 ianuarie 2021 se împlinesc 200 de ani de la nașterea lui Petru Bran, preot, dascăl, apărător al bisericii și al învățământului românesc din regiunea Sătmarului.
S-a născut în localitatea Tohat, (astăzi în județul Maramureș), și a urmat studii de pedagogie și teologie la Baia Mare, Cluj și Blaj. Este hirotonit preot în anul 1846. Din anul 1850 activează ca preot în localitatea Craidorolț din județul Satu Mare, iar din 1857 devine protopop greco-catolic al Sătmarului.
În 1859 este numit profesor de limba română la Gimnaziul Romano-Catolic Regesc din Satu Mare. Între anii 1862-1869 luptă pentru crearea unei catedre de limba și literatura română pentru elevii români. În cadrul liceului fondează ”Societatea de lectură a elevilor români”, creează o bibliotecă românească și organizează recitaluri din creații patriotice.
Pentru eforturile de sprijinire și promovare a învățământului și culturii românești începe să fie atacat de către reprezentanți ai comunității maghiare, iar apoi este destituit din funcția de profesor. Cu toate acestea își continuă activitatea de mentor pentru foștii săi elevi. Unul dintre ei îl descrie astfel: „Era un om de statură mijlocie, față brună arămie, barba rasă, vorba domoală, dicțiune clară, vorbea fără multe gesturi, părea că e adâncit în meditație. Înțelepciunea curgea de pe buzele lui, cum se rostogolesc valurile Someșului pe țărmurile căruia s-a născut și și-a petrecut copilăria. Toată viața lui era muncă, prudență, calmitate, liniște și moderațiune și-n cele mai grave momente. Lua parte la toate acțiunile de interes național cultural. La adunări și conferințe preoțești în temeiul reputației ce o avea, era ales în comisii și delegații ca reprezentant al clerului. Apropiindu-se alegerile pentru dieta țării, P. Bran a fost printre cei care i-au îndemnat pe românii din Sătmar să asculte sfatul preoților și să-și aleagă oameni de încredere, ca să nu fi amăgiți și înșelați. Pe preoți îi îndemna întotdeauna să nu fie lesne încrezători în oricine, să nu se lase amăgiți de o strângere de mână prietenească, ci să judece interesele românilor și pe cât se poate, să aleagă români”.
Rămas fără mijloace cu care să își asigure existența, având o familie numeroasă, des atacat în presa maghiară, Petru Bran se îmbolnăvește psihic. În 1877 moare în Sanatoriul de Boli Nervoase din Budapesta.
