La 24 februarie 1924 s-a constituit la Satu Mare Reuniunea Română de Cântări şi Muzică „Vasile Lucaciu”.
Această instituţie de prestigiu a culturii sătmărene care purta numele marelui patriot român Vasile Lucaciu, înregistrată ca persoană juridică la Tribunalul Satu Mare în anul 1924, va avea în subordinea sa Corul „Vasile Lucaciu, Conservatorul de Muzică, Societatea Filarmonică şi Asociaţia corurilor ţărăneşti din judeţul Satu Mare.
De activitatea a acestei Reuniuni se leagă numele unor importante personalităţi din istoria Transilvaniei care au avut merite deosebite în dezvoltarea societăţii româneşti înainte şi după anul 1918: Vasile Lucaciu, Traian Cavassi, Emil Tişcă, Adrian Demian, Augustin Ferenţiu, Gavril Barbul ş.a. Dezvoltarea culturii româneşti în zona de nord a ţării, care a făcut parte din Imperiul Austro-Ungar, a devenit un deziderat naţional în perioada interbelică. În acest sens s-au depus eforturi considerabile atât din partea instituţiilor statului cât mai ales a organizaţiilor culturale existente. Reuniunea de Cântări şi Muzică „Vasile Lucaciu” din Satu Mare a avut merite deosebite în acest sens, notorietatea sa depăşind cu mult graniţele judeţului şi chiar ale transilvaniei. Membrii săi au fost prezenţi pe scene importante din ţără şi stăinătate sau chiar la Ateneul Român, fiind chiar înregistraţi la Radio Bucureşti şi transmişi pe calea undelor în vara anului 1936. Reuniunea a supravieţuit şi după anul 1940, datorită dirijorului său Adrian Demian care s-a refugiat la Aiud şi apoi la Arad, ducând după sine şi instituţia căruia i s-a dăruit. După eliberare, Reuniunea revine la Satu Mare şi va continua să funcţioneze însă, treptat, regimul comunist a aservit-o, fiind deposedată de sediul în care funcționa, sfârşind prin transformarea sa în Şcoală populară de artă.
Adrian Demian (1898-1977) a fost profesor şi muzician de excepţie, unul dintre cei mai mari dirijori ai Sătmarului, născut la Negreia în anul 1898. Provine dintr-o renumită familie sătmăreană, beneficiind de o educaţie aleasă. Soţia sa este fiica lui Ilie Carol Barbul, poate cel mai important lider politic din această zonă după Vasile Lucaciu. Adrian Demian este profesor licenţiat în muzică, la Academia de Muzică şi Artă Dramatică din Cluj. Pentru specializare a urmat apoi şi cursurile de: armonie – contrapunct – fugă – compoziţie ale Institutului Naţional de Muzică din Roma.
A fost dirijorul Reuniunii de cântări „Vasile Lucaciu“, director al Conservatorului de Muzică şi al Societăţii Filarmonice din Satu Mare dar şi un reputat profesor la Liceul „Mihai Eminescu” din Satu Mare. Sub egida Astrei a organizat o serie de manifestări cultural artistice iar în 1936 lansează un apel tuturor corurilor din judeţ pentru constituirea “Asociaţiei de coruri ţărăneşti din Sătmar “, al cărei preşedinte a şi fost ales.
Arta sa era audiată şi gustată deopotrivă de mulţi iubitori de frumos iar varietatea repertoriului său îi dădea posibilitatea susţinerii unor concerte din care nu lipseau piese româneşti („Cătălina” de N. Oancea, „Răsunetul Ardealului” de Ioan Vidu, „Dela noi a treia casă” de I. Pop etc) dar şi din creaţia corală universală („Creaţiunea” de Haydn, „Alleluia” de Händel, piese de Ceaikovski, Beethoven, Rubinstein etc.). La concertul său jubiliar din 1930 de la Satu Mare, a fost prezent şi Octavian Goga, venit deseori prin părţile Sătmarului cu prilejul zilelor festive, pentru a conferenţia şi evoca momente de luptă ale marilor bărbaţi de la noi (spre exemplu discursul de la Şişeşti despre Vasile Lucaciu).
Adrian Demian a condus această reuniune timp de aproape două decenii şi s-a implicat în organizarea unor întreceri de coruri ţărăneşti la Baia Mare, Satu Mare sau în alte localităţi ale judeţului. În 1935 corul pregăteşte şi prezintă opereta „La şezătoare” de Tiberiu Brediceanu chiar sub privirile autorului, ceea ce demonstrează valoarea artistică la care s-a ajuns. Doi ani mai târziu, în 1937, Adrian Demian va pune în scenă opereta „Crai Nou” de Ciprian Porumbescu, cu premiera la Satu Mare. Spectacolul va fi prezentat apoi la Baia Mare, Oradea şi Sighet, arătând încă o dată valoarea incontestabilă la care a ajuns Corul „Vasile Lucaciu” şi Orchestra Filarmonică. Corul Sătmărean va rămâne în memoria artei interpretative locale ca un moment de vârf al mişcării corale din zonă.
După 1940 se refugiază împreună cu întreaga sa familie la Arad. După eliberare revine la Satu Mare însă, din raţiuni familiale şi sub presiunea regimului comunist, se întoarce la Arad unde va locui până la sfârşitul vieţii.
În anul 1939, după cum am mai amintit, Casă Naţională din Satu Mare, construită din banii intelectualilor Sătmăreni pentru sprijinul culturii româneşti de pe aceste meleaguri, va deveni casa Reuniunii române de cântări şi muzică „Vasile Lucaciu”.
La Adunarea Generală extraordinară a Casei Naţionale din 5 februarie 1939, se hotărăşte cu unanimitate de voturi „dizolvarea şi lichidarea societăţii Casa Naţională S.A. din Satu Mare şi predarea întregului patrimoniu al societăţii în favoarea Uniunei Soc. Cult. Rom. din Satu Mare. Acţionarii societăţii renunţă la contravaloarea acţiunilor precum şi la orice beneficiu pentru trecut în favoarea Uniunei Soc. Cult. Rom. din Satu Mare şi declară toate acţiunile societăţii nule şi fără valoare”.
În calitate de lichidatori au fost desemnaţi Alexandru Doroş şi Emil Tişcă care, împreună cu delegaţii Uniunii Societăţii Culturale Române din Satu Mare, vor proceda la predarea întregului patrimoniu al Casei Naţionale S.A. către această Uniune aflată sub preşedinţia lui Ilei Carol Barbul, acţionar al societăţii. Adunarea Generală îşi dă acordul ca dreptul de proprietate al imobilelor cuprinse în Cartea Funciară nr. 9912, cu nr. top. 59/4 şi 59/6 Satu Mare, să se întabuleze în favoarea Uniunii Societăţii Culturale Române din Satu Mare. Această Uniune are obligaţia de a păstra destinaţia specială iniţială a acestui patrimoniu pentru a servi şi promova interesele culturii naţionale româneşti din Satu Mare deoarece această preluare s-a făcut fără nici o cheltuială.
Printr-o adresă înaintată Primpreşedintelui Tribunalului Satu Mare la data de 31 mai 1939 şi semnată de Adrian Demian, Uniunea Societăţilor Culturale din Satu Mare înaintează Tribunalului trei exemplare ale Buletinului Justiţiei în care s-a publicat încheierea de lichidare a Casei Naţionale.
Din păcate, în anul 1947 autoritățile comuniste au deposedat instituția de propriul sediu, Reuniunea fiind scoasă din localul Casei Naţionale în care funcţiona. Această nedreptate continuă și astăzi, în condițiile în care clădirea Casei Naționale, cunoscută publicului sătmărean ca Cinematograful Victoria, a ajuns în posesia a două birturi de cartier care dețin extremitățile imobilului ca proprietari, spre rușinea (sau cu implicarea) autorităților locale!!! Cu siguranță acestea păstrează destinația inițială a acestui patrimoniu și promovrază interesele culturii naționale din Satu Mare!!!
La finele anului 2021 am lansat volumul Adrian Demian și Reuniunea Română de Cântări și Muzică „Vasile Lucaciu” din Satu Mare, dedicat acestei prestigioase instituții.
Aşadar, se încheie astfel un capitol strălucitor din istoria Sătmarului. Nu ne rămâne astăzi decât să apreciem ceea ce au făcut adevăraţii oameni de cultură şi intelectualii de ieri ai Sătmarului. Am văzut oameni dedicaţi unui ideal, am văzut mecenaţi care au donat din multul sau puţinul lor pentru a dezvolta cultura românească, poate prea mult vitregită, din acest colţ de ţară. Ne facem o datorie de onoare de a nu-i lăsa în uitare şi de a-i păstra mereu vii în memoria noastră!
C.S.I dr. Claudiu Porumbăcean